joi, 17 aprilie 2014

Fără fumuri

Fum de tigara
La propriu mă refer, cu toate că zic unii (pe la colţuri, desigur) că aş avea „fumuri”, la figurat vorbind. Recunosc, în parte, căci într-o oarecare măsură, cum altfel decât un pic arogant aş putea fi atunci când cineva mă pune în situaţia de a explica de ce 3x3 fac nouă, de ce apa e udă sau de ce vara nu-i ca iarna. Închid mica paranteză şi trec la subiect, aşa la modul abrupt.

Acum ceva vreme, cineva a făcut un gest care ulterior a uimit cam pe toată lumea care mă cunoaşte. Pesemne, colega de blog încă nu şi-a revenit, d-aia încă nu găseşte cuvintele potrivite pentru a scrie ceva coerent. O înţeleg,
chiar şi eu am avut câteva zile în care nu pricepeam nici în ruptu’ capului ce se întâmplă ori cum de se poate întâmpla ceva ce-mi părea de domeniul fantasticului.

Pe scurt, mă rog, cât pot eu de succint. Acel cineva, neh, nu e vechiul amic tras la patru ace despre care vă povesteam cândva, demult. În paranteză fie spus, cred că e fericit că n-am renunţat la iarba-i proverbială, mă rog, am renunţat doar să o ard odată ce am descoperit novatoarea metodă de a fi consumată savurată la maxim. Aşadar, acum vreo lună am primit cadou o ţigară electronică, titulatura fiind oarecum generică, fiindcă imaginea numai de clasica ţigară nu aminteşte. Este mai degrabă un dispozitiv (respectele mele minţii luminate a aceluia care l-a născocit) care scoate fum abur (mult foarte mult) şi oferă fericitului utilizator răsfăţul celor mai delicate arome scornite de mintea omenească, având drept ingredient de bază iarba dracului, de fapt doar nicotina conţinuţă de respectiva plantă (minunată i-aş spune, cinstire veşnică cui a cultivat-o pentru întâia oară).

În decursul anilor, mulţi la număr, trecuţi de la prima ţigară (ce fain sună prima, de parcă ar fi amintirea primei „fixaţii” vizând un/o coleg(ă) din anii de liceu) am încercat să renunţ de câteva ori la acest obicei, unii îl numesc viciu. N-aş zice, până la urmă, urmând logica, orice act făcut deliberat întru obţinerea unei anume plăceri poate fi considerat astfel, ceea ce nu-i chiar întru totul adevărat. În fine, lăsând deoparte considerentele mai mult sau mai puţin filosofice, fiecare demers în amintita direcţie şi-a atins apogeul stingându-se mai apoi într-un fiasco de zile mari, pe care l-aş putea cataloga drept previzibil. Cu siguranţă n-am avut (cel puţin în acest sens) suficientă voinţă sau poate că niciodată nu doream cu adevărat despărţirea de loiala-mi parteneră, numită generic ţigară, fiindcă numele propriu a sus-numitei amante s-a schimbat de destul de multe ori de-a lungul timpului. Poate că, nu neapărat era de vină ori „divină” recunoscuta dependenţă dată de nicotină, poate că, asemeni oricărui fumător, căutam să regăsesc în următoarea ţigară senzaţia celei dintâi... Puţin probabil, m-aş hazarda în a emite chiar ipoteza imposibilităţii repetării respectivului eveniment. Cred că orice fumător ori fost fumător înţelege unde bat; s-o recunoaştem, primul fum, al doilea, hai, al treilea sau al patrulea, poate oferă oarece plăcere (şi asta oarecum iluzorie, „trasă de păr” de propria încăpăţânare de a nu renunţa în a regăsi „plăcerea” iniţială, a primei dăţi ), însă apoi fiecare fum e aproape un chin iar despre senzaţia „de după” n-are rost să mai vorbim. Totuşi tentaţia e mare, iar himera plăcerii irezistibilă.

Am încercat „minunea” de curiozitate, fără să aştept rezultate miraculoase. Cum spuneam, se pare că nu există în mine destulă voinţă în acestă direcţie sau poate că trăiesc conform principiului că nimic din ceea ce este omenesc, unii ar spune drăcesc, (tot aia; om sunt, da’ şi al dracu’ sunt, pe cale de consecinţă ambele variante sunt aplicabile) nu trebuie să-mi rămână străin. Spre surprinderea mea, nemăsurată i-aş putea spune, invenţia a funcţionat, iar efectul m-a pus pe gânduri sau dacă vreţi mai popular, m-a lăsat ca la dentist. De zece zile am aprins câte o ţigară, două (nu în fiecare zi), doar pentru că aveam prin preajmă nicidecum pentru că simţeam „nevoia” şi pentru că încă îmi vine greu a crede că despărţirea este irevocabilă. M-am lămurit, ţigara clasică nu-mi mai spune nimic, nu reuşeste să-mi mai farmece simţurile, atractivitatea ei atingând cota zero. Ciudată senzaţie, bizară renegarea aproape peste noapte a celei care mi-a fost tovarăşă vreme de aproape 25 de ani.

Acum, la drept vorbind, nu se poate spune că am renunţat la ţigară, doar am înlocuit-o cu ceva mai cu „vino-ncoa”, aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie... „La Reine est mort. Vive la Reine!” (ca să parafrazez formula folosită la încoronarea regelui Charles al VII-lea al Franţei). Desigur, am renunţat la fumuri, la propriu vorbind, (restul fumurilor au rămas intacte, cel puţin aşa sper), dându-i pe aburi (tot la propriu). Marea realizare, zic eu, este că-mi pot satisface damblaua (ce să fac, sunt un hedonist) mult, dar mult mai ieftin decât apelând la metoda clasică. Sigur, alături de plăcerea resimţită se pot adăugă alte câteva beneficii, tot personale sau măcar parţial, anume: pot defila prin toată casa pufăind precum locomotiva Orient Expressului; „ministerul de finanţe” este într-un extaz vecin cu orgasmul, fapt care atrage după sine alte (aproape infinite) beneficii şi nu în ultimul rând, gustul acela oribil, de mâtă moartă, cu care în fiecare dimineaţă te trezeşti în gură (fumătorii înţeleg prea bine) a dispărut.

Acum, n-am idee care sunt consecinţele pe termen lung, oricum îmi pasă puţin, spre deloc, atâta timp cât „schimbarea” se traduce prin starea de bine provocată de noua pasiune (semnificativ mai puţin costisitoare decât predecesoarea). Nu încerc să ispitesc pe nimeni în a-mi urma exemplul, textul ăsta (asemenea celor 275 de până acum, precum şi a celor care, poate, vor mai urma) nu este reclamă, pur şi simplu mi-am amintit că am un blog (pe care n-am prea mai scris în ultima vreme, din varii motive), pe care uneori pot scrie ce-mi trece prin minte. Iar azi am vrut să vă povestesc cum din fumător am devenit aburitor. Ah, să nu uit, să nu credeţi că de acum o să strâmb din nas ori de câte ori cineva din imediata apropiere aprinde o ţigară şi nici n-am să ocolesc locurile sau localurile în care se fumează ca la Pleva. Apropo, de unde draci uscaţi vine expresia asta referitoare la fumat, turc şi Plevna (bănuiesc reduta cucerită cândva pe la 1800 toamna).

Fiindcă nu prea cred că mai apar scriu pe aici până duminică, vă spun de acum, Paşte fericit şi vă urez toate bune, binele pe care fiecare dintre voi îl consideră bine şi îl aşteaptă.


Sursa FOTO

10 comentarii:

  1. :) Am încercat şi eu, la mine nu a ţinut atât de mult! :)
    Sărbători fericite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce anume n-a ţinut, relaţia cu ţigările clasice sau cu celelalte? ;) Ori poate ai renunţat la ambele... mare greşeală :))

      Ștergere
  2. Ce bine de mine că nu cunosc acest sport! Paşte Fericit, Centurioane!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici nu-ţi imaginezi ce şi câte pierzi, e drept, şi câţiva ani... da' nici nu-i aşa bine să ajungi la o vârstă prea înaintată (apar neputinţele în prea multe privinţe) :))))
      Merci, la fel şi vouă!

      Ștergere
  3. Paştele ne aduce în inimă credinţă, încredere şi dragoste. Bucuria şi simplitatea acestor momente ne ajută să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine,
    să apreciem adevăratele valori ale vieţii.
    Şi asta se simte în orice are viaţă, în firul ierbii, în cântul păsărilor, în seninul cerului.
    Să-i mulţumim lui Hristos pentru darul vieţii!
    Fie ca bucuria Învierii Domnului să vă aducă în suflet Liniște și Pace și Fericirea de a petrece aceste clipe magice cu cei dragi.

    Hristos a Înviat!

    Iti urez un Paşte Fericit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Gabriela (sau preferi Lorelei... a lui Heine ori a lui Teodoreanu) ;-)

      Ștergere
  4. Sărbători Pascale, binecuvântate de Dumnezeu cu sănătate, linişte în suflet şi numai bucurii îţi doresc, Centurion, alături de cei pe care îi iubeşti tu cel mi mult! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru urări, Ştefania. Îţi doresc la rându-mi Paşte fericit alături de cei aproape inimii tale.

      Ștergere
  5. Posibil ca aburii sa fie chiar mai toxici decat fumurile asa ca n-ai prea rezolvat nimic.
    Daca vrei sa renunti la tigari se poate ... totul e sa vrei.

    http://www.d-petre.ro/generalitati/am-renuntat-la-fumat/

    P.S. din pacate vad ca nu mai pot comenta ca un simplu cititor de blog ... ma obligi sa comentez cu diverse conturi (LiveJournal,WordPress, TypePad, AIM, OpenID) si mie nu-mi place sa fiu contrans asa ca voi face o pauza pana cand vei reveni la sentimente mai bune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Posibil să fie, eu n-am cum să analizez gradul de nocivitate fum vs. abur de fapt nici nu-mi prea pasă atât timp cât am redus costurile lunare de la aprox. 600-700 la 50 lei indiferent de cele scrise recent de Sebastian pe blogul lui. (Acu' să nu crezi că ţin neapărat să-l contrazic dar metodele respective nu se aplică la toată lumea). Tot la beneficii includ ceva pur subiectiv şi anume gustul, dar asta n-are legătură sau poate dimpotrivă. :)) Sigur, am citit şi articolul tău, chiar am şi comentat la vremea respectivă. Cert este că n-am deloc voinţă în direcţia asta, cum de altfel nici ambiţia de a atinge o vârstă prea înaintată (îi spuneam lui Adrian ceva mai înainte), apar tot felul de neputinţe... :D Prin textul ăsta n-am încercat să schimb păreri, e un fel de notă informativă referitoare la ceva ce mie cel puţin mi se pare o realizare şi desigur ca să mai şterg praful p-aici dacă colega de blog este în "concediu" (evident fără plată). ;)

      Merci pt. comentariu, ştiu că nu agreezi metoda, însă nu e vorba de sentimente ci de faptul că n-am găsit un argument suficient de solid care să mă convingă să şterg zilnic sute de comentarii spam, când rezolvarea problemei, de fapt eliminarea acesteia este extrem de simplă şi la îndemână. Pentru exemplificare: proba 1 sunt comentarii venite în 2 zile la acelaşi articol, compară traficul imens de pe acesta cu celelalte texte vecine proba 2. Am schimbat titlul, însă roboţelul s-a mutat pe altul, iar pe cale de consecinţă trebuia să-i transmit cumva un cordial "hasta la vista baby robot". Dar la fel ca şi în cazul fumatului, aburitului sau renunţării la ambele nu pretind ca cineva să-şi schimbe opinia nici în această privinţă, pe care personal (fiind tot timpul logat la google şi alte conturi) n-o consider ca fiind o impunere, constrângere sau cum vrei să-i spui, la fel cum nici comentariile nu sunt obligatorii.

      Seară faină, Petre :) Eu te aştept aici fie şi numai ca cititor, deşi e drept scriu rar, dar îşi termină curând (sper) colega concediul :D

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.